Perfuzia iubirii

Cu soarele arzându-mi capul, întins pe banca parcului, parcul de lângă spitalul în care aştept perfuzia speranţei, mănânc vorbele gândurilor coapte şi ud hârtia cuvintelor şiroite. Trec, trec oamenii deavalma în susul şi josul clipelor şi seara, seara-mi vine inima din plimbare căutând poarta boemă în vorbele din telefonul ce stă şi stă, stă lângă mine pe banca adormită de iz-ul de verde şi banane ce fuste largi la 5 lei grămada, le vând, le vând de parcă ar vinde flori, florile iubirii de viaţă, de tu, de eu, de noi amândoi prinşi şi adânc respiram respirând iubire.