Cu degetele roase...

de mintea ce se chinuia, mâzgăleam hârtia de cuvinte venite toate odată, fără formă, doar cu vârful lor îndreptat spre pieptu-mi ce-l înţepa şi stare de nestare îmi crea să fug, să stau, să dorm treaz, în poartă aşteptându-mi trupul alergând pe faleza stropilor de ploaia gândurilor de mine, de tine într-un tot neînţeles întrerupt răzleţ de firul de iarbă verde tăiat de distanţa de noi…