O altă zi

Toată ziua în parc, pe banca cu soarele ce mă izbea în ceafă şi ochii plecaţi spre gândurile de tine. A venit noaptea. mi-am antamat trupul în alt pat să doarmă, să mi-l găsesc dimineaţa pe terasa cu aburii cafelei şi rotocoale de fum aruncaţi în zare după mine aşteptându-mă întors cu tine în mine să-ncep o nouă zi.

Stop cardiac

Mi-am oprit respiraţia pe bancă, în parc aşteptându-te de dor în dor şi-ntr-un moment de linişte, mi-am creionat un stop cardiac să vin, să vi mai repede, să ne întâlnim în muşuroiul gol de lângă mine şi furnici în sus şi-n jos au început s-alerge ş-un strop de ploaie sau transpiraţia minţii, mi-a căzut pe frunte şi inima a început să tresălte în ritm sacadat, nebunesc, liniştit căci erai şi el, muşuroiul era plin.

Muşuroiul dorului

Mă aştept pe bancă, între copaci şi păsări ciripind şi furnici pornite şiroind spre mine vin aşezate-n flancuri, constuiesc muşuroiul gândurilor mele invadat de ploaia dorului de tine.

Consimţământ

Trupul mi l-am aşezat pe masa de operaţie. Era în jurul orei două când mi-am dat consimţământul că am să-mi întorc sufletul după ce îmi vor scoate doctorii plămânul putred de mine, să-mi facă loc, să-l mai umplu cu tine. Acum stau, stau şi aştept gândul sufletului hoinar să se-ntoarcă. Sunt pregătit…

Pregătirea

Mi-am rupt aşteptarea de trup. Mi l-am lăsat să se odihnească, în câteva ore urma să intre în operaţia de suflet. Gândul l-am lăsat să zboare hoinar, să alerge spre tine colabat de mine să se-ntoarcă cu tine în mine mereu.

Aşteptare

S-a oprit, două nopţi şi o zi m-a inundat ploaia cu tine. Acum, acum aştept să mă primească să-mi rad pieptul să-mi poată fixa mai bine cateterul să mă taie, să-mi scoată cheagul, cheagul de sânge, de mine, plămânul să poată respira aerul de tine, aerul pe care l-am inspirat o viaţă cu tine.

Semnătura

Plouă, plouă continuu de aseară şi eu şi eu dorm printre fumuri de ţigară şi aburi de cafea. Azi urma să semnez un contract prin care deacord mă pun cu doctorii să-mi taie pieptul să mă respir pe mine cu tine din aerul pe care împreună l-am respirat pentru câteva ore şi înghiţituri de scoth zdravăn am luat şi în continuare plouă şi am semnat…

Incizia de clipă

Prins în discuţii despre viaţă, nu ţi-am răspuns. Am tăcut să pot vorbi cu mine. A fost noaptea dinaintea pregătirii ieşirii mele în lume. Acum dorm pe mine, în mine cu tine-n gând sperând să-mi primesc incizia mai repede, în plămân să pot să mai respir clipa, clipa din poarta mea, a ta, a noastră.

Lipsa

Contracţiile de tine, mă dor în aşteptarea albastră din noaptea ce-mi (cu)prinde sufletul lăsat hoinar în poarta de stele.

Chisturi

Sprijin spitalul aşteptând să vină seara să pot să-mi odihnesc leşul pentru mâine când de la capăt o iau să merg pe la uşi, doctori să-mi deschidă plămânul să-mi scoată chisturile pline de mine, să le aşez sub ochii sufletului, să-mi clătesc privirea cu tine şi loc să-mi fac, să mai intre aer de tine.

Periodic...

vin şi m-aşez pe banca din curtea spitalului. Îmi aştept ora de vizită la « propriul eu » din camera (re)animării cu tine. Stabilisem cu doctorul ca să ies în lume să inspir şi apoi să revin la mine, la traheostomia din mine, să respir aerul cu tine închis în mine.

Examenul clipei

În târziul clipei, m-am născut mai devreme să pot să prind examenul de capacitate din iubire. În afara sălii, toţi aşteptau cu emoţiile urcate-n gat, rezultatul din “greşeala” intenţionat lăsată să pot să mai trec, să mai simt clipa (re) întâlnirii cu tine.

Dincolo de… sticlă

Mi-a fost dată viaţa într-o eprubetă cu pereţii ce-mi arătau privirea din frumuseţea grădinii de flori. Printre ele, te-am aflat pe tine udându-le cu apa sufletului. Am vrut să te strig, să te aud vorbindu-le, să te ating, dar glasul se oprea în pereţii sticlei din juru-mi. Nu mai trăiam. Eram pierdut. Mi-am zis : îmi fac operaţie de traheostomie în pereţii sticlei ce mă înconjurau să pot respira cu tine din tine pentru mine să trăiesc iubirea.

Dorul

E miez de noapte şi e cald, e sufocant de cald. Mă zvârcol şi mă caut în braţe să-mi cuprind îmbrăţişarea albastră de stele să-şi coboare adânc în mine dorul de tine.

Jetul iubirii

Îti simt atingerea ca pe o durere transformată-n dependenţă, dependenţă care mă tine-n viaţă pentru celelalte “legume” ce se perindă ca la piaţă, udate cu furtunul cu apă din abundenţă. Doar eu mă pun sub jetul de aer de tine, fără apă să nu fiu vândut în căldura ce mă sufocă şiroaie să-mi curgă pe frunte. Doar intubat, îmi iau aerul de tine să simt, să trăiesc, să iubesc.

Mireasma gândului

Mi-am blocat un plămân să te inspir doar pe tine. Din când în când, îi mai dau drumul să respir aerul tău când mă atingi cu gândul. Atunci nu mai sunt legumă .

Paşii către tine

Înghit distanţele ce ne cuprind. Alerg spre tine cu toţi paşii, paşii trupului, minţii şi sufletului să te găsesc aşteptându-mi îmbrăţişarea fierbinte de dor pârjoleşte tot în jur şi sete, sete adâncă şi albastră porneşte prin venele intubate cu aer cald, balonul zboară uşor printre norii nopţii de mine ai zilei către tine.

Alergam...

la pas printre jaloanele în care picătura iubirii cădea să o prind cu braţele sufletului.

Viaţa ca un coş de baschet

Am plecat ca să mă-ntorc în locul-n care pus la aparate, învăţ să respir distanţele dintre noi când ne pa(n)sam sentimentele de la unul la altul cu pase pe tot terenul orizontului nostru ca-ntr-un meci de baschet aşteptând mingea să intre în coşul iubirii.

Lacrimi

Cu gândurile înfundate-n minte, mi-am scos ceapa din inimă, pe tocătorul cuvintelor am aşezat-o mărunt să o toc cu vârful din ochii cuţitului să-mi curgă şi-un val de strigăte pe gură să-mi iasă albastru, senin, curat sufletul.

Viciul inimii

În rotocoale de fum sunt viciat de tine cu mine în briza de albastru cer plin de stele şi Calea Lactee printre ele drum mi se desface călare să mă poarte din gând prin cuvinte pavate cu albă urmă şi miros de vişin într-un zumzet de albine, miere-n ciripit de păsări, susur de apa vieţii pe faleza inimii.

Perfuzia iubirii

Cu soarele arzându-mi capul, întins pe banca parcului, parcul de lângă spitalul în care aştept perfuzia speranţei, mănânc vorbele gândurilor coapte şi ud hârtia cuvintelor şiroite. Trec, trec oamenii deavalma în susul şi josul clipelor şi seara, seara-mi vine inima din plimbare căutând poarta boemă în vorbele din telefonul ce stă şi stă, stă lângă mine pe banca adormită de iz-ul de verde şi banane ce fuste largi la 5 lei grămada, le vând, le vând de parcă ar vinde flori, florile iubirii de viaţă, de tu, de eu, de noi amândoi prinşi şi adânc respiram respirând iubire.

Racord

Mi-am făcut curaj o viaţă alergând obosind în ea ca să merg mâine la spital să mă operez. Nu mai vorbesc separat cu doctorul de suflet, cu doctorul de minte, cu doctorul de trup, merg la un generalist să-l rog să mi le separe : minte, suflet, trup să nu mai încurc raţiunea minţii cu cea a sufletului. O să vorbesc cu el să-mi facă ca un fel de pompă-n trup pe care să o alimentez cu suflet sau minte. Mai am o noapte să mă gândesc la care dintre ele să mă racordeze.

Cu degetele roase...

de mintea ce se chinuia, mâzgăleam hârtia de cuvinte venite toate odată, fără formă, doar cu vârful lor îndreptat spre pieptu-mi ce-l înţepa şi stare de nestare îmi crea să fug, să stau, să dorm treaz, în poartă aşteptându-mi trupul alergând pe faleza stropilor de ploaia gândurilor de mine, de tine într-un tot neînţeles întrerupt răzleţ de firul de iarbă verde tăiat de distanţa de noi…

Speranţa de mâine

Peste crucea ce o purtai dormind cu ochii deschişi la umbra întinsă pe pământul cuprins de florile primăverii de mai din poarta boemă a iubirii o noapte căzută din stele aprinse-n albastrul necuprins fura din buze nectarul speranţei de mâine.

Ei

În cavalcada rotocoalelor de fum înlănţuite din umedul pământ de flori bătute-n jurul trupului cu faţa la noaptea prinsă-n steaua ce străluce, Tu chiar de nu ştii ce ţi-ai dori să ştii, să nu uiţi printre tot şi toate cum lacrima din roua dimineţii, în curcubeul vieţii se desface.